Parerile despre avort sunt impartite, de la om la om, de la tara la tara. Pot trece de la interdictiile legale si religioase drastice, pana la libertatea totala data femeii de a alege ce sa faca cu copilul nenascut.
Multe polemici sunt in jurul subiectului in care moment incepe viata, daca fatul este doar o bucata de carne sau un individ etc? Nu o sa intru in acestea. Dar traiesc intr-o tara aflata pe primul loc la avorturi in Europa si deseori medicii sau colegele mele de acelasi sex ma privesc ciudat cand le spun ca nu am facut nici un avort.
Dar am pierdut o sarcina si am simtit ca mi se rupe ceva din mine. Zile in sir am trait sentimente acute ca tristete, vina (ca poate am facut eu ceva gresit), ingrijorare cu privire la sarca viitoare etc. De aceea imi este foarte greu sa aud unele femei declarand nonsalant ca au 5-10 si chiar 20 de avorturi.
Pe internet citim multe păreri pro și contra. Am găsit și personalitati romanesti care sunt pentru viata si recunosc, din proprie experiența, ca un avort are efecte dezastruoase pentru o femeie:
„Eu n-am ascultat de nimeni! Mi-au spus ca nu e bine sa ajung singura, mi-au spus ca un copil e o minune, dar am facut tot cum am stiut eu. Stiu ce draci aveam cand ascultam toate gainariile pe care mi le serveau toti cei din jur. Credeam ca stiu eu mult mai bine decit ei ce sa fac cu viata mea. Mie mi-a fost teama ca daca o sa nasc, o sa ma fac cit malul, ca n-o sa mai pot sa joc. Aveam de ales intre mine si copilul meu si am spus: «Mai bine eu!». A fost o dovada de egoism si de prostie! Nu cred ca are importanta felul cum imi motivez eu erorile mele. Regretul meu de-o viata intreaga este ca nu am un copil. Mi-au placut copiii dintotdeauna, dar am cazut in capcana lui «mai e timp, mai e timp». Eu am cazut si in tot felul de alte capcane, de prejudecati. Am divortat intre timp si am spus: «Eu nu fac un copil fara tata». Incurajez femeile sa faca copii, dar nu pe principiul «sa ai pe cineva care sa-ti dea un pahar cu apa la batranete», nu pentru asta, ci pentru miracolul in sine. Eu din prostie n-am facut copii.” actrita Cristina Stamate
„Imi pare cu adevarat rau ca am facut avort. Avortul este o mutilare a fiintei tale. Nasterea este o desprindere din fiinta ta, iar avortul o rupere brutala, o sfasiere. De aici apare trauma, este o crima!“ Roxana Guttman
Majoritatea religiilor lumii considera avortul un pacat, un omor. De aceea tarile in care se nasc cei mai multi copii sunt cele cu mai multe influente religioase in legislatie, in organizarea statului, in cultura locala. Ma tot intreb de ce o tara care se declara crestina in procent de peste 90% ca Romania, are un procent asa de mare de avorturi. Mai cred ca, chiar daca nu esti o persoana religioasa, avortul este o chestie de morala, de constiinta, de constitutia si esenta noastra ca femeie. Nu stiu cum poate trece cineva peste instinctele materne, inseamna sa negi si sa distrugi ceea ce esti.
Si medicii avertizeaza persoanele care apeleaza la un avort ca pot avea numeroase probleme medicale:
-
inflamatii
-
infectii grave
-
perforarea uterului
-
probleme emotionale si psihice „Pregateste-te sa te afli in situatia in care o sa regreti si nu ai sa-ti gasesti nicio scuza” psiholog Arin Parsell
-
sterilitate
-
hemoragii si moarte
„Pot aparea complicatii de tip hemoragic sau pot ramane cu traume psihice. Nu-si dau seama ca fatul este macelarit in interior si uterul este practic razuit. Nu există morala, este o lipsă totală de constiinta, nu se gandesc in primul rand ca intrerup o viata, nu au niciun Dumnezeu. Sunt fete de liceu care vin sa facă o astfel de intervenţie. Fac avort ca si cum si-ar scoate o masea stricata”, spune doctorul ginecolog Eugen Tanase despre miile de femei care ii calca pragul.
Asta este ceea ce cred eu ca femeie si mama, ceea ce cred si altii…
Tu ce parere ai?
