Cand ai copii, incerci sa ii educi si sa ii cresti cum stii tu mai bine. Sau cel putin asa credem noi in acel moment.
Cineva spunea ca nu iti trebuie scoala sa devii parinte si de aceea avem si asa multe corijente la capitolul Parenting. Multi cred ca daca ti-ai facut copiii mari, au ajuns cu bine la varsta de adulti, ti-ai facut datoria. Totusi multi cresc dar inauntrul lor pot purta rani, traume, neajunsuri in caracterul lor ca urmare a neglijarii si unei educatii parentale necorespunzatoare.
Indiferent de ce fel de oameni am crescut, sunt si momente cand parintii stau si privesc in urma. Sunt acum poate mai maturi, au mai mult timp de analiza… iar unii gasesc lucruri care ii fac sa regrete:
Poate daca as fi facut mai mult…
Daca nu as fi fost atat de ocupat…
Daca as fi stiut cum sa ma descurc cu problema asta a lui…
Daca nu as fi ascultat asa de mult sfaturile celor din jur…
Aceasta scrisoare a unui tata catre fiul sau, a facut inconjurul lumii pe retelele de socializare:
Draga fiule,
Iti scriu din azilul de persoane cu boli terminale. Nu stiu cat timp mai am, dar stiu ca nu m-ai mai vizitata de peste 6 luni.
Nu iti scriu ca sa te acuz, eu vad in tine rezultatul a ceea ce am facut eu ca parinte, sau mai bine zis, a ceea ce nu am facut la timpul potrivit. Stiu ca atunci cand erai foarte mic, abia lansasem firma mea si toata atentia si timpul meu au mers acolo. Am crezut atunci ca era de datoria mea ca si cap al familiei sa ma ocup de situatia materiala, sa va asigur mamei tale si tie tot ce aveati nevoie, tot ce era mai bun. Am pierdut multe clipe frumoase: primele tale cuvinte, primii pasi, prima serbare la gradinita, prima zi de scoala.
Cand aveai 9 ani, viata mea a luat o alta turnura. Asa cum te-am neglijat pe tine, am neglijat-o si pe mama ta. Ea a preferat sa gaseasca pe cineva cu timp mai mult de familie, calatorii, hobby-uri si nu neaparat cu mai multi bani. A fost un soc si v-am pierdut pe amandoi dintr-o data. Dar mai apoi mi-am refacut si eu viata si legatura noastra au fost weekenduri rare, lucruri sau vacante scumpe cu care incercam sa-mi rascumpar greselile de parinte.
Stiu ca am gresit fata de tine, de familia noastra, fata de multi. Mi-am pus propriile nevoi si interese mai presus si ma amageam ca sunt si interesele tale.
Acum am deschis ochii dar e tarziu. Probabil providenta a facut dreptate lasandu-ma sa mor singur si abandonat intr-o institutie a statului. Nimic din ce am construit toata viata nu ma mai ajuta acum. Daca mi-as fi dat seama mai devreme ca familia si relatiile sunt cele mai importante…
Vreau sa inchei cerandu-mi iertare. Stiu ca e tarziu, se pare ca asta e specialitatea mea – sa fac totul cu intarziere, sa esuez in a face ce trebuie.
Tata
Iata care sunt cele mai frecvente 10 lucuri pe care parintii ajung sa le regrete: