De Craciun am fost intr-o scurta vizita la tara si am intalnit acolo o prietena din copilarie, si ea in vizita la parinti. Mi-a spus povestea ei si, cum mi-a placut foarte mult, i-am cerut voie sa o public online, poate ca vor fi si alte femei romance inspirate:
“In 2005, moartea sotului meu intr-un accident a produs cea mai mare drama din viata mea. Aveam pe atunci 2 copii sub 7 ani si o rata uriasa la casa, pe care nu aveam cum s-o platesc singura din salariul meu de profesoara in Romania.
Cateva saptamani pur si simplu am zacut, nu vedeam nici o solutie, parintii mei abia isi acopereau medicamentele din pensie. Trebuia sa fac ceva si stiam ca numai de mine depinde. Asa ca, dupa terminarea anului scolar mi-am depus demisia si am mers la munca in Italia. Mi-am lasat copiii cu mama, planul era sa-i iau de indata ce ma stabilesc si am indeajuns bani sa ii intretin.
O verisoara mi-a gasit un contract la o fabrica si a fost avantajos ca am putut sta la ea in sufragerie cateva luni. Dar cand tocmai imi inchiriasem o garsoniera sa stau singura, fabrica a facut restructurari si… la cine sa renunte mai intai? Sigur ca la venetici!
Am mai cautat dar nu am gasit decat ca ingrijitoare la niste babe senile. Mi-am spus ca trebuie sa accept orice pentru tot ce aveam de platit si pentru speranta de a economisi ceva sa-mi aduc copiii. Am crescut la tara, nu-mi era frica de munca. Dar conditiile de acolo au intrecut orice imaginatie. Pentru ca chiria era mare, am acceptat sa stau cu batrana pe care o ingrijeam. Avea casa mare, frumoasa dar era o scorpie fara inima. Mi-a oprit din salariu pentru masa si intretinere dar mi-a portionat totul. Puteam sa mananc doar doua felii de paine la o masa, sa fac dus doar de doua ori pe saptamana, sa-mi spal rufele personale doar la 2 saptamani la masina. Puteam sa ies in oras numai duminica dupa-amiaza. Pe deasupra ma insulta mereu si ma numea tiganca romanca si alte injuraturi in italiana pe care ma bucuram ca nu le intelegeam. Dupa 6 luni am observat ca nu ma ajuta deloc nici cu economisirile, abia reuseam sa trimit rata la casa si ceva pentru cheltuielile copiilor in tara. Trebuia sa gasesc altceva.
Eram profesoara de engleza cu experienta, aveam un master, dar acolo nu gaseam nimic in domeniul meu, mi se cerea sa fac studii suplimentare daca voiam sa ajung la catedra. Dar erau foarte scumpe si nu puteam si lucra in acelasi timp. Mi s-a propus sa lucrez la o gradinita dar italiana mea era departe de nivelul asteptat de ei.
Asa ca am sfarsit spaland pe jos intr-un restaurant mic de cartier. Patronul, un arab milos, a inteles situatia mea si mi-a dat o camaruta la subsolul restaurantului sa stau acolo. M-am bucurat ca avea toaleta si o ghiuveta, acolo am facut dus 1 an turnand cu cana apa pe mine.
Nu era un loc de munca rau, faceam curat, mai ajutam la bucatarie cand nu aveau personal deajuns, seful era bun si ma respecta, dar in nici un caz nu imi puteam aduce copiii acolo in viitorul apropiat. Mi-am mai luat cateva ore pe zi sa fac curat intr-o casa, munceam istovitor cate 10-12 ore zilnic.
Intr-o zi pe cand spalam pe jos, singura, seara pe la 11, m-a cuprins asa o furie ca noi ca romani trebuie sa facem cele mai murdare treburi in Europa, platiti mult mai putin decat localnicii, ca nu conteaza daca suntem educati sau avem mai multa experienta intr-un domeniu anume. Nu-mi mai vazusem copiii de mai bine de doi ani (decat pe internet), traiam in 5 metri patrati si abia daca imi acopeream costurile acolo si cheltuielile din tara. Nu aveam nici o satisfactie, nu aveam prieteni, nu aveam vacante, rudele din Italia le puteam vizita rar ca erau si ei ocupati cum munca. Trebuia sa fac ceva in domeniul meu, ceva care sa ma scoata din impas.
Pentru ca aveam o tableta pe care o foloseam sa-mi sun copiii, am hotarat sa o folosesc mai mult decat atat. Am cautat slujbe si oportunitati pentru persoane care stiu engleza. La inceput am scris articole pentru o revista. Multa munca, preturi mici. Apoi am dat peste un site al unei firme din Orientul mijlociu care aveau nevoie de profesori si meditatori online de engleza. Am dat examenul Toefl ca sa am si alta diploma decat cea din Romania si am aplicat, la inceput neincrezatoare. M-au acceptat si am avut o perioada de proba de 2 luni in care personalul lor imi supravegheau atent orele si interactiunea online cu studentii. Nu mi s-a parut greu, nu erau mai mult de 5-6 intr-o grupa, puteam sa-mi fixez eu singura orele, cand eram libera de la lucru.
In luna a 3a mi-au cerut un cont in care sa ma plateasca. Mi-am deschis unul in Italia dar tot nu ma asteptam sa vad vreun dolaras. Nu mi-a venit sa cred cand am primit 2800$. Am continuat lucrul cu teama ca e o gluma si ca platile vor inceta. Dar primeam lunar intre 2000 si 4500$, depinde de cate sesiuni reuseam sa tin si cati elevi se inscriau. Dupa 5 luni am spus adio mopului si maturilor italiene si m-am intors la copii in Romania. Online puteam sa lucrez de oriunde si acum aveam destui bani pentru toate nevoile.
Se pare ca le-a placut cum predau si curand m-au avansat sa predau la copii mai mari si la adulti, mult mai bine platita. Am avut ca elevi si fiul unui seic, oameni de afaceri care vor sa isi imbunatateasca engleza, manageri de hoteluri si alte persoane importante. Iar, surpriza, unul dintre ei ne-a oferit mie si copiilor un sejur gratuit la hotelul lui din Dubai, cu toate cheltuielile asigurate. Realizarile mele au continuat, am achitat in 2 ani imprumutul la casa, mi-am inscris copiii la scoli bune private, i-am finantat operatia tatei la inima la o clinica din Austria, in 2016 m-am recasatorit.
Sfatul meu pentru frumoasele si inteligentele femei romance este sa nu va lasati coplesite de probleme si sa acceptati sa va traiti viata prin toate gunoaiele Europei. Meritam sa fim pretuite la adevarata noastra valoare si exemplul meu spune clar ca se poate. Banii nu au nici un rost daca va indeparteaza de cei dragi si va fac nefericite. “ Zamfira