[perfectpullquote align=”right” bordertop=”true” cite=”” link=”” color=”” class=”” size=””]Nu esti un parinte bun daca ii oferi totul copilului tau, daca incerci sa-l feresti de toate greutatile si sa-i satisfaci toate dorintele.
Psihoterapeut Adrian Nuta[/perfectpullquote]
Un caz special asupra caruia parintii ar trebui sa fie atenti este hiperprotectia parentala. Psihoterapeutul Adrian Nuta o numeste cu severitate “incompetenta psihologica”:
“Nu esti un parinte bun daca ii oferi totul copilului tau, daca incerci sa-l feresti de toate greutatile si sa-i satisfaci toate dorintele. Hiperprotectia este o forma ascunsa de manifestare a agresivitatii la adresa copilului. in ce fel? Iata cum: daca nu il lasi sa se lupte singur cu anumite frustrari, in el nu se trezesc capacitati si puteri de care va avea nevoie mai tarziu. Este ca si cum ai continua sa-l duci in brate de teama ca, incercand sa mearga singur, va cadea. El trebuie sa cada si sa invete sa se ridice! Astfel spus, trebuie sa se confrunte cu frustrari corespunzatoare nivelului sau de dezvoltare. Daca sunt prea intense, nu le va putea integra. insa daca lipsesc, creativitatea lui nu va fi stimulata. Va invata sa fie pasiv si dependent.” spune acesta.
Parintii hiperprotectori nu fac decat sa formeze niste copii dependenti. Acestia vor intra mereu in relatii de dependenta si mai tarziu cu prietenii, partenerii lor de casatorie, fiind singurul tip de relatie cu care au fost obisnuiti. Fara mijloace adecvate de a face fata lumii, se vor refugia in bratele unuia sau altuia, in mintea lor devenind un parinte simbolic.
De aceasta atitudine pot profita foarte usor oportunistii, manipulatorii si, mai rau, cei cu ganduri criminale (hoti, violatori etc). Iar daca vor intalni un partener cu adevarat iubitor, acestia se vor simti sufocati si fara puterea de a le acoperi toate nevoile. Casatoria lor va avea de suferit.
Cand ajung la adolescenta, copiii hiperprotejati sunt uneori rebeli si doresc sa iasa din dependenta de parinti prin revolta. E firesc sa fii furios daca initiativa si autonomia ta au fost continuu blocate. Ei nu sunt in totalitate constienti de ceea ce li se intampla, dar simt nevoia sa se elibereze.
Pentru parintele care s-a straduit sa nu le lipseasca nimic, va fi dureros. Dar este singura lor cale de a iesi din dependenta creata si de a deveni fiinte independente si pe picioarele lor.
