Iubirea respecta si extinde libertatea

Iubirea crează libertate in cuplu şi bucurie. Dacă simţi că ai eşuat în dragoste, te rog, nu acuza iubirea pentru asta. Încearcă să fii lucid şi să vezi care este responsabilitatea ta. Trebuie să fi avut anumite aşteptări. Anumite pretenţii. Cereri pe care nu le-­ai exprimat niciodată. Dorinţe pe care ţi le­-ai interzis sau de care nu ai fost conştient. Toate acestea îţi aparţin, sunt fapte subiective ale fiinţei tale. Eşti responsabil pentru ele. Nu au nici o legătură cu iubirea, dintr­o raţiune extrem de simplă: iubirea este dăruire, împărtăşire. În iubire nu există victime. Victimele există doar în luptă.

Dacă stai acum şi plângi, acesta nu este semnul că ai iubit. Este semnul că ai pierdut lupta. Te gândeşti că aş putea fi mai suportiv? Sunt mai mult decât atât. Îţi spun toate lucrurilc astea din compasiune (şi, simultan, mi le spun şi mie). Este ca şi cum ai fi adormit şi, în vis, ţi se pare că iubeşti. Eu vin şi­ţi arunc puţină apă rece pe faţă. Trezeşte-­te la realitate! Caută să fii mai conştient. Dacă vei continua să visezi ca iubeşti, nu vei experimenta niciodată iubirea din realitate. Aşa ceva mi se pare cumplit. De aceea stau cu apa lângă mine. Şi dacă e nevoie, îţi dau şi două perechi de palme. Pe moment, n­o să­-ţi placă, poate chiar o să mă urăşti. Cu timpul, însă, îţi voi deveni drag şi mă vei căuta pentru a­-mi mulţumi.

Cum stai cu puterea interioară? Ataşamentul posesiv face din cel iubit o anexă a propriului Eu. Te iubesc, adică eşti „al meu”, îmi aparţii, am drepturi asupra ta. Aceasta este o idee cu un gust mult mai dulce ca mierea.A renunţa la ea este ca şi cum ai bea sucul unei lămâi, asortate cu un grapefruit.

Iubeste neconditionat

Cum spuneam, dacă ai suficientă maturitate emoţională şi putere lăuntrică, vei accepta nevoile celuilalt, vei înţelege că este o persoană liberă şi, dacă iubirea este mare, poate chiar vei contribui la satisfacerea lor, fără a pretinde ceva în schimb. Acesta ar fi un exemplu splendid de iubire fără condiţii. Dacă nu poţi renunţa la posesivitate, mai bine retrage­-te de la început. Cui crezi că îi servesc ameninţările, acuzaţiile, suspiciunea, culpabilitatea sau controlul tău? Relaţia voastră va fi un câmp de luptă, pe care plutesc emoţii negative şi distructive. Ce poate creşte într­o asemenea atmosferă, cum se pot dezvolta bucuria, zâmbetul, veselia?

În plus, dacă în acest spaţiu cresc şi copii, datorită gradului înalt de receptivitate, specific vârstei, vor absorbi şi mai uşor toxicitatea emoţională din jur. Încearcă să vezi, la distanţă, consecinţele acestui tip de convieţuire.

Din alt punct de vedere, sentimentul geloziei, pe care posesivitatea îl generează, este ceva absolut minunat. El îţi arată până în ce punct ai evoluat, adică unde sunt limitele tale actuale. Credeai că iubirea ta este excepţională, romantică, feerică. Gelozia te trezeşte din acest vis caraghios. Devenit conştient de limitele tale, depinde numai de tine dacă vrei să le depăşeşti sau nu. Dacă te simţi pregătit sau nu. Dacă poţi anticipa ceea este dincolo de ele, dacă îţi poţi reprezenta iubirea nonposesivă.

Acesta este un proces de dezvoltare personală, o autoextensie ce are în centru amplificarea capacităţii de a iubi. Credinţa mea este că nimeni nu poate iubi liber o altă persoană dacă nu se conectează, mai întâi, la izvorul de iubire dinăuntrul lui. Uneori numesc acest izvor Sinele, alteori îi spun Dumnezeu. Numele sunt mai puţin importante. Cu adevărat important este să reuşeşti să stabileşti această conexiune, care îţi va permite să primeşti, apoi să dai mai departe, energia iubirii..

Nu confunda iubirea cu altceva

Ceea ce numim iubire în mod obişnuit este atracţia pentru o realitate externă ce evocă sau activează, într­o anumită măsură, o realitate internă. Dificultăţile şi conflictele apar când realitatea externă (bărbatul sau femeia care te atrage) începe să se comporte altfel decât te aştepţi, în baza imaginii existente înăuntrul tău.

Te ataşezi de exterior deoarece exteriorul te ajută să­ţi revelezi interiorul, să avansezi în procesul de împlinire internă. Însă exteriorul nu se suprapune niciodată perfect peste interior. Exteriorul are gradele lui de libertate, nu toate uşor de acceptat pentru tine. Gelozia pe care o resimţi arată măsura în care nu permiţi lumii din afara ta să fie ceea ce este. Ea crează o situaţie extraordinară, te stimulează să cauţi un răspuns la întrebarea: ce ţi­-ar trebui pentru a accepta mai mult nevoile, sentimentele şi preferinţele celui/celei de lângă tine?

Nu lăsa posesivitatea să-­ţi paralizeze iubirea. Nu renunţa la iubire în favoarea geloziei. Să renunţi la iubire e foarte uşor, nu trebuie să depui nici un efort. Este suficient să spui: „Relaţia noastră s­a încheiat. Nu te mai iubesc. De astăzi tu nu mai exişti pentru mine”. Să învingi gelozia poate fi chinuitor. E nevoie de muncă, poate mai ceva decât într­o carieră de piatră. Trebuie să afli cum e cu drepturile şi libertăţile, să înveţi să fii mai tolerant, să­l laşi pe celălalt să evolueze în ritmul lui, pe drumul lui.

Eşti pregătit pentru această tortură? Eşti gata să renunţi la controlul asupra celuilalt dintr­un respect superior pentru libertatea lui? Provocarea imensă este să­ţi transformi posesivitatea, să înveţi să iubeşti fără a fi gelos.

Sursa: Despre iubirea nonposesivă şi exuberantă – Editura SPER Colecţia “ANIM”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.