O prietena plecata de 8 ani din tara a ramas insarcinata pentru a 2a oara, un copil dorit si planificat. A mers la analizele de rutina in sarcina si pe la 3 luni i s-a spus ca este o sarcina problematica, fatul nu se dezvolta cum trebuie. Ca ar fi mai bine sa il avorteze, pentru ca si asa are unul sanatos.
Ea nu s-a lasat intimidata, impreuna cu sotul au hotarat sa nu renunte la copil, oricum se va naste. Si la ecografiile de mai tarziu vestile au fost la fel de infricosatoare – ca este foarte mica, probabil cu o tumora la cap, cu hidrocefalie si alte probleme fizice. Medicii nu au inteles decizia de a o pastra dar i-au respectat-o.
La 8 luni prietena mea a avut probleme cu tensiunea, nu au reusit sa o stabilizeze si atunci i-au facut cezariana de urgenta. Fetita a venit pe lume, intr-adevar putin mai mica decat varsta sarcinii, dar, surpriza, perfect sanatoasa! Ce vedeau medicii ca fiind tumora era, au spus ei un fat geaman, insuficient dezvoltat. Dupa doar 3 saptamani la incubator a ajuns la greutatea normala, fara alte complicatii si a externat-o. Am vazut-o anul trecut, are acum 2 ani. Isi flutura zulufii negri pe ulita bunicilor, de o veselie transmisibila si cu nimic diferita de alti copii de varsta ei.
– Nu este zi, mi-a spus mama ei dupa ce mi-a povestit prin ce a trecut, sa nu ma cutremur gandind daca as fi ascultat medicii si as fi facut avort?
In alt colt de tara, o alta mamica. Si ei i s-a spus ca va avea un copil cu probleme. Stia dar a gasit in credinta ei curajul de a spune NU avortului. De data aceasta medicii au avut dreptate. Isi regreta oare alegerea? Citez un fragment din ceea ce povesteste ea pe un grup de mamici:[perfectpullquote align=”full” bordertop=”false” cite=”” link=”” color=”red” class=”” size=”14″] ”Au trecut doua luni in care aproape zilnic, cineva a dorit sa stie de ce n-am avortat aceasta fetita!
N-am avortat acest copil pentru ca n-as fi putut trai mai departe intrebandu-ma: cum ar fi fost?!
Am pastrat o sarcina cu risc pentru mine si un final incert pentru ca am avut incredere intr-un Dumnezeu Viu, intr-un Dumnezeu care a tesut o inca din prima zi! Am avut incredere ca mana Lui n-a tremurat la un moment dat, ca a modelat-o exact asa cum a dorit-o, pe deplin conștient, pe deplin condus de o dragoste nemarginita fata de ea si fata de noi!
De la 23 de saptamani am stiut, de atunci am acceptat, de atunci invatam, de atunci alegem in fiecare zi sa ne incredintam frica, mandria si gandurile Celui ce ni le poate duce la Cruce, Celui ce poate sa ni le rastigneasca acolo!
Stiu exact cat din mine ar vrea sa urle ca s-a saturat de atata presiune, de aceeași intrebare, de priviri miloase, de altele acuzatoare- de tot!
In acelasi timp stiu cum este sa te lasi iubita de un pui de om intr-un fel pe care nu multi il inteleg. Invat sa pretuiesc viata si nu lucrurile, sa ma bucur de secunde, sa ma infior la fiecare convulsie, sa ma rog cu ardoare si sa primesc minuni! Si n-as schimba nimic din ce ni se intampla. Ne-am trezit ca intr o moara, invartiti, zdrobiti, risipiti, dar prelucrati in ceva frumos si folositor! N-as schimba-o cu nici o alta fetita perfecta din lume! Stiu ca nu poti pricepe, de aceea, te rog, cu urmatoarea mama fii mai bland. Urmatorii parinti pe care ii vei intalni cu fruntea plecata, oprește-i, invata de la ei sa-ti calci peste orgoliu, uitand de baremurile perfecte in care trebuie incadrati oamenii!
Nu faptul ca ochii ei se dau peste cap ma doare, ci faptul ca nu pot lua destula ardoare din ei! Nu faptul ca tremura in crize epileptice ma infioara, ci faptul ca nu pot sa asimilez pe cat as vrea din dragostea cu care infrunta viata pentru noi! Nu corpusorul ei asimetric imi displace, ci faptul ca mai am multe sa ii povestesc si sa-i cant, dar s-ar putea sa nu mai am destul timp!
Scriu asta ca sa ramana pentru noi si pentru toti cei care cred ca au de ales!Alungati orice gand care incearca sa va convinga de drepturile pe care le aveti, caci n-avem niciunul asupra vietii!!
N-am avortat aceasta minune de copil pentru ca am vrut sa invat a iubi imperfectiunea, pentru ca Dumnezeu mi-a aratat un fel de dragoste speciala, tocmai pentru ca aveam nevoie de vindecare! Aveam nevoie sa inteleg dragostea Lui fata de mine!” Emma [/perfectpullquote]
Stiu ca sunt multe pareri pro si contra, stiu ca aceasta decizie nu este niciodata usoara. Nu vreau sa le comentez. Doar am fost foarte impresionata, intr-o lume in care normalitatea inseamna sa alegi calea cea mai usoara, sa vad ca exista si oameni care sunt pentru viata, indiferent sub ce forma vine ea…
